Menstruația

Te-ai gândit vreodată cum lumea așteaptă ca femeile să fie mereu la fel? Mereu productive, mereu echilibrate, mereu constante. Dar nu așa funcționăm noi. Noi ne mișcăm în cicluri, în ritmuri, în anotimpuri. Energia noastră crește, atinge un vârf, scade și se resetează, iar acest lucru se repetă iar și iar. Și totuși, aproape nimeni nu vorbește despre asta. Dar eu o simt. În fiecare lună, corpul meu îmi spune o poveste—o poveste despre reînnoire, creație, eliberare și odihnă.

Menstruația nu este doar biologie. E ceva mai profund. E spirituală. E psihologică. E universul care vorbește prin mine, fie că vreau sau nu.

Ia prima fază—sângerarea, așa-zisa „inconveniență.” Dar dacă nu e? Dacă e sacră? O simt ca pe un buton de resetare, ca pe o eliberare, ca și cum corpul meu renunță nu doar la mucoasa uterină, ci și la tot ce am acumulat—stres, răni vechi, emoții pe care nici măcar nu știam că le port cu mine. E ceva puternic în asta, în faptul că natura mă obligă să încetinesc, să ascult.

Apoi, sângerarea se oprește și, dintr-o dată, viața reîncepe. Faza foliculară—energia crește, ideile se aprind, lumea pare nouă. Simt că revin la viață, iar universul îmi șoptește, Acum este momentul. Începe ceva. Riscă. Totul pare posibil și, pentru o vreme, chiar cred asta. Mă simt de neoprit.

Și apoi vine ovulația. Apogeul. Strălucirea. Acea atracție magnetică ce îi face pe ceilalți să fie atrași de mine fără ca măcar să încerc. Nu este doar despre fertilitate, este despre creație în toate formele ei. Cuvintele îmi vin mai ușor, încrederea îmi crește, intuiția mi se ascute. Acesta este momentul lunii pline în ciclul meu, clipa în care mă simt cel mai mult eu însămi. Și totuși, e trecător.

Pentru că apoi începe schimbarea. Faza luteală apare ca toamna după vară—frumoasă, dar încărcată cu ceva mai profund. Corpul meu se întoarce spre interior. Simt lucrurile mai intens. Ce am putut ignora săptămâna trecută? Acum cere să fie simțit. Granițele mele devin mai clare. Răbdarea mi se scurtează. Lumea îmi spune că sunt „prea emoțională,” dar poate că, de fapt, sunt doar în sfârșit sinceră. Acesta este momentul adevărului, al conștientizării a ceea ce nu mai funcționează, al eliberării lucrurilor care nu îmi mai servesc. Și când mă împotrivesc, sufăr. Dar când mă las dusă de val, când ascult, găsesc claritate.

Și apoi ciclul începe din nou.

Atunci, de ce ne împotrivim? De ce tratăm acest ciclu ca pe o povară, în loc să îl vedem ca pe un ghid? Dacă l-am accepta—dacă ne-am planifica viața în funcție de el, dacă l-am respecta—cât de diferită ar fi viața? Poate că nu sunt menită să fiu la fel în fiecare zi. Poate că sunt menită să curg, să urc și să cobor, să fiu diferite versiuni ale mele în momente diferite. Poate că asta nu e o slăbiciune. Poate că asta e puterea mea.

Și poate, doar poate, dacă îmi onorez cu adevărat acest ritm, voi înceta să mă mai lupt cu mine însămi și voi începe să mă mișc odată cu universul.

Sursa foto - Georgia O’Keeffe “Nude Series”