Ultimele articole

Am văzut dimineață un reel care explica cum gusturile muzicale pot dezvălui traumele noastre, iar asta m-a făcut să fac research să văd ce spune știința. Din punct de vedere neurobiologic, muzica activează în mod direct sistemul limbic, partea din creier implicată în emoție, memorie și detectarea pericolului. Activează și nervul vag, influențând ritmul cardiac și respirația. De asta unele melodii ne pot calma în câteva secunde, sau ne pot aduce lacrimi în ochi, tensiune în pi

Când cineva îmi spune în timpul ședinței de terapie „Urăsc partea asta din mine”, aproape întotdeauna vorbește despre o versiune a sa care apare în cele mai nepotrivite momente: o furie care erupe din senin, o rușine care îi sufocă sau un mecanism de autosabotare care strică ceea ce contează pentru ei. Astfel, ajung să creadă că e ceva complet greșit cu ei de au reacțiile astea. Dar când privim mai aproape, apare o imagine cu totul diferită. Jung spunea că fiecare om are o um

Astăzi am avut timp doar pentru mine. Și, cum se întâmplă mai mereu când am timp, am început să mă gândesc la toate. Doar că de data asta am ales altceva: în loc să intru în scenarii, m-am lăsat să observ ce se simte bine în mine. Așa am ajuns la partea cea mai nouă și mai dragă: cea de terapeut. De când am început această profesie, am tot mers la diverse cursuri și ateliere, dar alegerea formării principale a fost cea mai grea. Aveam deja acreditarea de consilier, eram aproa

Într-o relație, conexiunea autentică nu se clădește din armonie perfectă, ci din disponibilitatea de a privi, împreună, în locurile unde doare — acolo unde ne ascundem, unde ne temem și unde, de fapt, tânjim să fim văzuți. Îți las 5 întrebări prin care puteți să vă apropiați unul de celălalt cu blândețe și curiozitate: 1. Ce parte din tine se teme cel mai mult să nu fie respinsă — și cum se manifestă acea teamă în relația noastră? 2. Când te simți în siguranță să iubești? Ce

Când vorbim despre Compassionate Inquiry (CI), nu descriem o simplă tehnică, ci o modalitate de a ne reîntâlni cu noi înșine și cu ceilalți. Valoarea ei nu stă în concepte abstracte, ci în experiența trăită. Totul începe într-un spațiu sigur. Fără siguranță, nu există vindecare reală. CI creează un spațiu de compasiune în care oamenii pot privi în interior cu sinceritate, fără teama de judecată. Mai degrabă decât să ne concentrăm pe simptome, ne îndreptăm către rădăcinile suf

La început, totul curge ușor. Râsul apare natural, iar tachinările jucăușe devin un limbaj secret. Ne jucăm cu privirea, cuvintele, cu spațiul dintre noi. Joaca este poarta prin care intrăm în intimitate fără teamă. Acolo, sistemul nostru nervos se simte în siguranță. Acolo, se construiește încrederea – nu doar prin conversații profunde, ci prin gesturi aparent simple: o glumă, o mângâiere jucăușă, o urmărire printre rafturile supermarketului. Dar, cu timpul, joaca dispare. O

În terapie, aud adesea expresii precum: „Mă simt abandonat(ă).” „Mă simt invizibil(ă).” „Mă simt respins(ă).” Dar iată adevărul: acestea nu sunt sentimente – sunt percepții. Iar această distincție poate fi un punct de cotitură în felul în care ne raportăm la durerea emoțională. Sentimentele sunt experiențe simple, trăite în corp: tristețe, furie, frică, bucurie, acceptare. Percepțiile sunt semnificațiile pe care le atribuim unei experiențe: „am fost abandonat(ă)”, „am fost re

Terapia online a devenit o alegere firească pentru mulți oameni. De ce? Pentru că răspunde unor nevoi reale, într-un mod flexibil și accesibil. Iată 5 dintre cele mai frecvente motive pentru care ședințele de terapie online sunt o alegere potrivită: 1️⃣Confortul de a fi în spațiul propriu Fie că e vorba de canapeaua de acasă, un colț liniștit din natură sau chiar pauza de prânz de la birou – ședințele pot avea loc acolo unde tu te simți cel mai în siguranță. 2️⃣ Fără timp pie

Aseară, în timp ce încercam să-mi liniștesc mintea care avea nevoie să controleze tot, am ales să-mi fiu propriul terapeut. Am practicat exercițiile care mă ajută să întrerup ruminația — acea tendință de a roti la nesfârșit aceleași gânduri, în căutarea unei siguranțe imposibile. Am adormit cu gândul la bunica mea. O femeie simplă, de la țară, dar profund ancorată în viață, care, ori de câte ori vorbea despre bunicul, spunea cu o tandrețe firească: „omul meu”. Dimineață m-am

În ritmul alert al vieții de zi cu zi, rareori ne oprim să ascultăm înțelepciunea subtilă a corpului nostru. Un gest adesea ignorat, dar plin de semnificație, este simplul căscat. Considerat frecvent un semn de plictiseală sau oboseală, căscatul este, de fapt, un proces fiziologic profund care poate crește conștientizarea corporală, regla sistemul nervos și ne poate ancora mai profund în prezent. Iată ce se întâmplă în corp când căscăm — și de ce este important pentru echilib

Mulți oameni trăiesc în tăcere în relații narcisice – fie ele romantice, familiale sau de prietenie – care lasă răni emoționale adânci. Aceste răni sunt adesea invizibile pentru ceilalți. De ce? Pentru că abuzul narcisic poate fi subtil. Nu înseamnă întotdeauna țipete sau vânătăi. Înseamnă să fii manipulat. Să ți se spună că îți imaginezi lucruri. Să ajungi să te îndoiești de propria realitate, pentru că cineva drag ție o tot rescrie. Dar ce înseamnă de fapt abuzul narcisic?

Mă tot gândesc la un experiment din anii ’60 — “Universul 25” al lui John B. Calhoun. El a creat un paradis artificial pentru șoareci: hrană, apă, adăpost — totul la discreție. Fără prădători, fără lipsuri. La început, colonia s-a dezvoltat perfect. Dar după o vreme, lucrurile au început să se destrame. S-a înmulțit agresivitatea, izolarea, nepăsarea față de pui. Unii șoareci deveneau letargici, retrași. Alții deveneau violenți. Cei mai tulburători erau „cei frumoși” — șoarec

Pentru unii oameni, sărbătorile sunt momente de liniște și conectare. Pentru alții, sunt o perioadă în care doare mai tare ce nu merge bine — în familie sau în interior. În ședințele de terapie din această perioadă am auzit adesea două tipuri de durere: durerea de a fi cu familia, dar de a te simți tensionat sau neînțeles, și durerea de a fi fără familie sau oameni apropiați și de a simți profund singurătatea. Ambele sunt reale. Și merită văzute. 1️⃣ Când familia e prezentă,

Am stat față în față cu atâtea femei în timpul ședințelor de terapie — mâini agitate, voci firave, inimi copleșite. Și înțeleg. Nu doar ca terapeut, ci și ca femeie care a simțit strânsoarea din piept, gândurile care nu se mai opresc, sentimentul acela că „ar trebui să fiu bine… dar nu sunt.” Anxietatea apare în atâtea forme. Nu e doar în gânduri — e în corp. În maxilarul încordat, în umerii ridicați ca un scut, în respirația superficială. În terapia holistică, nu încercăm să

Mult timp am crezut că, după toată munca mea interioară, o relație sănătoasă va fi o binecuvântare. O „răsplată” pentru tot ce am procesat, înțeles, vindecat. Un loc cald și sigur unde, în sfârșit, să mă pot odihni. Dar ceea ce nu știam atunci — și trăiesc acum — e că o relație sănătoasă nu e o destinație. Nu e acel punct în care totul devine ușor. Ci un spațiu viu, care cere prezență reală, constantă. O alegere zilnică de a rămâne: cu inima deschisă, cu fricile la vedere, cu

Paternitatea este mai mult decât o legătură biologică. Este o alegere conștientă de a iubi, de a proteja, de a ghida. În întreaga lume, milioane de bărbați își asumă rolul de tată pentru copii care nu sunt ai lor biologic—ca tați vitregi, părinți adoptivi, mentori sau tutori. Deși societatea glorifică adesea legătura de sânge, adevărata paternitate se construiește în tăcere, prin răbdare și devotament. A crește copilul altui bărbat nu este doar o responsabilitate, ci un act d

Te-ai gândit vreodată cum lumea așteaptă ca femeile să fie mereu la fel? Mereu productive, mereu echilibrate, mereu constante. Dar nu așa funcționăm noi. Noi ne mișcăm în cicluri, în ritmuri, în anotimpuri. Energia noastră crește, atinge un vârf, scade și se resetează, iar acest lucru se repetă iar și iar. Și totuși, aproape nimeni nu vorbește despre asta. Dar eu o simt. În fiecare lună, corpul meu îmi spune o poveste—o poveste despre reînnoire, creație, eliberare și odihnă.

Prima relație pe care am perceput-o ca fiind lipsită de iubire a fost cea dintre părinții mei. Nu știu dacă pot număra pe degetele de la o mână amintirile cu ei arătându-și afecțiunea unul față de celălalt. În schimb, îmi răsunau constant în urechi reproșuri: că ceva nu e suficient de bun—curățenia, mâncarea, atitudinea, copilul. Eu, copilul, am crescut cu convingerea că trebuie să lupt pentru apreciere, să demonstrez că merit atenție, că sunt suficient de bună pentru a primi

Mă plimb prin sălile muzeului și simt că nu vizitez doar o expoziție de artă, ci pășesc în mintea unui om care a trăit între geniu și suferință. Vincent van Gogh nu a pictat doar peisaje și portrete, ci și-a pus sufletul pe pânză, într-un efort aproape disperat de a da formă zbuciumului său interior. Mă întreb, cum trebuie să fi fost pentru el? Să vadă lumea într-un asemenea tumult de culori și mișcare? Privesc Mâncătorii de cartofi și simt apăsarea greutății vieții simple, a

Hipersexualitatea, adesea denumită tulburare de comportament sexual compulsiv, se caracterizează printr-o preocupare obsesivă față de fantezii, dorințe sau comportamente sexuale dificil de controlat. Această condiție poate duce la multiple parteneriate sexuale, comportamente sexuale problematice și chiar dependență sexuală. În mod notabil, hipersexualitatea poate apărea ca un răspuns la traumă, unde indivizii folosesc comportamentul sexual ca mecanism de adaptare pentru a fac